No. 23 - Shadow of art

Roran se uita lung la ea.
- Sensibila mai esti.
Observa scotand o batista curata si intinzandu-i-o.
Isi turna apoi alta ceasca de ceai.

Lua batista privind in jos. Mainile-i tremurau, iar mana ei aspra pe alocuri atinse mana baiatului. Isi musca buza si duse batista la ochi

Roran lua o gura din noul ceai, inchizand ochii o clipa. Revenise la calmul obisnuit.
O studie din nou cateva secunde.
- Deci de asta nu ai vrut sa iti scoti pelerina...
Isi aminti ganditior.
Isi dadu brusc seama ca purta pe umeri pelerina de la ea. Si-o scoase, impachetand-o cu grija si dandu-i-o inapoi.
- Daca tot e inca uscata pune-o pe asta in locul celei ude.
Zise alb.

-S-a uscat, pastreaz-o... isi sterse lacrimile, insa pe batista ramase si-o urma de praf. O privi tacuta..rugandu-se ca armasarul ei sa-si revina mai repede

Roran isi lua inapoi batista cu o oarecare reticenta, privind-o ceva mai atent decat inainte pe fata. In continuare avea senzatia ca ceva nu era in regula.
Totusi, isi muta privirea in ceasca ei cu ceai.

Se ridica cu greusi se apropie de cal
-Rafaelo...il mangaie pe cap si acesta paru sa fie bine. Se ridica in picioare si-o-npise pe fata de umar
-Vei acasa? Zambi cu o strangere de inima. Puse pe masa un saculet si isi trase calul de haturi
-Multumesc pentru ajutor sir

Roran facu ecva ce nu mai facuse niciodata: ii dadu inapoi saculetul.
- Cu placere. E un cal frumos.
Zise lipsit de intonatie.

Se facu ca ignora saculetul lasandu-l pe baiat cu el in mana. Incaleca pe cal si dadu bice
-Multumesc..raspunse in vant disparand

Roran ridica din umeri. Doar nu era sa se apuce sa alerge dupa ea prin ploaie pentru a refuza niste bani.
Ii puse intr-un sertar, asezandu-se pe scaun.
Surprins, observa ca nu mai picurau perturbatorii stropi de apa rece.
Ploaia se oprise.