Labirint[proiecte]

One-shooturi, cred ca stici ce inseamna. Sunt mici proiecte, chesti nefinisate.
AVIS: ORice incercare de plagiere, chiar si a idee vor isca multe porcari neplacute



Era un el care tipa. Era un el sau o ea, caci nici azi nu i-am deslusit sexul, care tipa din pasiune. Si era un el sau o ea, nici acesteia nu i-l stiu, retras sau retrasa. Intr-un mod ciudat, prin pura ei sau lui existenta este pasional sau pasionala. Intens si totusi tacut sau tacuta. Il privea, il asculta fara a realiza cu cine se cearta. Satul sau satula se ridica si tipa. Se certau, de ce nici eu nu stiau. Erau n motive. Da se certau pe n caci prin simpla lor existenta,sunt construiti intr-un mod ingenios. Au in constitutie ceva misterios deci acel n le da nota reala, de necunoscute.
Pentru ca nu-i cunosc le voi spune "x" pentru ca unul este pasional, inflacarat, certaret il voi denumi "x-rosu" iar pe cel retras, rece si intr-un oarecare fel intens il voi striga "x-negru". Acum ca am lamurit acestea, sa continuam firul narativ:
Si satul, de faptul ca cearta era interminabila, ca x rosu ii patrundea in minte, in negru s-a ridicat si a tipat. Probabil uimit, x-rosu a tacut. Cei sau cele doi sau doua, pasiuni sau pasionati s-au certat. In cele in urma au obosit si s-au asezat. Au plans, s-au plans, s-au sarutat si impacat.
Intr-un acces de adevar nefondat, rece. Intr-o pasiune fada, alba, ce a ajutat la creeatie, s-au divizat. S-au imaprtit in molecule si particule ce s-au intrepatruns si-au format o monoculoare. La randul ei culaorea s-a imprastiat din ea iesind o multitudine de x-si monocolorati. Ce s-au divizat incet, ce-au format alte culori si monoculori.
O multitudine de x-si colori si incolori ce-au ajuns pe pensule si mai apoi pe panze.
Dintr-un oarecare motiv, rosu-brun sau maro-ul roscat format a devenit pe panza stralucire si din el au rezultat alte multitudini de x-si colori. Si sirul s-a continuat de la panza la panze. Si de pe pensula pe pensula, prelungirea x-silor colori au dainuit

Huhuu. Ti-am zis eu ca tre sa te grabesti sa postezi.
Ma omori cu pila de unghii de la calcaie inspre cortex daca iti dau copy paste la comentariul deja facut? Posibil. Stii ca masochismul e domeniul meu.

Comentariu:

Citat :

Incapacitatea mea de a critica este alarmanta. Am antins apogeul cititorului pasiv in activitate.

Ti-am spus deja cat de mult ma aprinde acest text, cat de mult il simt ca o expresie a proprilor ganduri negandite, insa simtite intr-un simplu punct ce definitiveaza complicatele forme ale mintii mele.

Cum deja probabil te-ai plictisit atat tu cat si acei cititori care trec pe aici in lenea lor divina de a posta un comentariu, inchei, mai ales ca miroase din ce in ce mai puternic a menta.

Hugs,
Meg.

P.S. daca nu pui direct ceva nou o s-o tin numai in copy pasteuri. Capacitatea de noutate a materii mele cenusie nu este la un grad extrem de inalt in aceasta perioada.

Tanx Pinky...acum ceva ce stii destul de bine, o voi corecta cand vin de la desen





"A trecut o saptamana, a trecut alalteieri, a trecut ieri si incele din urma am ajuns la azi care a trecut si el. Acum sunt in punctul de trecere. Intr-un punct ametitor in care nu-mi dau seama daca e un nou "azi" sau un vechi "ieri". Incerc sa ma limitez la gandirea umana si, poate poate voi reusi odata si-o data sa inteleg ceva prin ea. Pana atunci totusi ma rezum la filosofia de "timp" o chestie atat de banala, masurata. Ma intreb cate o data cat de distructiva poate fii mintea umana, de cel emai multe ori creatia e e haosul si cu toate asta dainuie. Poate pentru ca haosul e o lege universala? Psoibil.
Cu toate astea stau in fusul oral al unui punct de trecere. Ora 24 suna impreuna cu clopotele bisericilor. Suna amortit, muribund, funebru. Sunetul acela ce imi da fior dar ma incalzeste pentru ca rezoneaza cu ploaia aspra, ce-mi vate in fereastra.
"Pic, pic, pic..." si-o pot tine asa pana maine sau pana mai ieri care e defapt azi si care in cele din urma devine alalteieri.De ce? Pentru ca e o iluzie in care te pierzi usor, pentru ca e doar o creatie umana usor de prins si incalcita pana la refuz. Pentru ca maine va fi defapt azi si azi ieri."
Telefonul suna si-o data cu el las jos masina de scris pe care se-nsira banalitatea mea.
Suna si suna si iar suna, dar mana imi e grea, e deshidrata, obosita. E pe moarte pentru ca nu ma voi opri din scris si probabil am carcei pe care deja nu-i mai simt. Unghi rosii pateaza hartia galbejita, mototolita, bolnava si imbaxita de respiratia mea si gandurile mutilate de un "Eu" personal alternat cu depresie.
Suna, suna si suna. Melodia de rock simphonyc nu se mai oprea. Imi distrugea obisnuiti nervi minimi.
-Alo? E 24:30 dimineata, de unde vrei sa am asa ceva? Inteleg...o seara...dmineata, pardon, buna. Mi-am dus mana la ochi frecandu-i obosita. Ma usturau si dureau cumplit. M-am uitat pe geam si mi-am relaxat corpul si imprincipiu simturile:
Sunau clopote funebre, ploua si pe asfalt umbla umbre muribunde. Muribunde din teama de necunoscut care pana la urma e teama de a exista. In principiu umbla umbre cenusii ce mor dispersate de ploaia incolora si calma.
Ma asez iar jos, iau masina si-mi trosnesc degetele, ma dureau:
"Timpul e iluzia trairii, teama iluzia simtirii ca orice sentiment de altfel iar eu sunt iluzia existenei propii. Traiesc in nebunie, ce la randul ei e o iluzie. Traiesc in vise si sperante desearte. Traiesc in realitati iluzorii"
Am luat foia si-am aruncat-o pe jos. Cu pasi mici, masurati m-am intors in camera rece, goala. Rupta de tine si mine
"Ma fac vinovata de netrecut prin cimitir"