Panorama ideilor

Johanna ii privea pe cei doi tinandu-se usor cu mana de abdomenul umflat. Luna a cincea... Deja se vedea foarte bine. Evita sa dea vestea pe care dorise sa i-o dea sotului ei, stiind ca oricum trebuia sa plece in curand.
Roran se opri brusc din mers.
- Aici.

Ramase cateva clipe privind cerul
-Se va intuneca...se gandi cu voce tare. Scoase din desaga o punguta cu diamante si bani pe car i-o intinse
-Pentru servicile oferite sir. Trase haturile calului si se opri in fata usii
-VA doresc o seara buna, toate cele bune sir, madame

Johanna lua punga din mana lui Roran uitandu-se atent la continutul ei. Il privi crucis, considerand in continuare ca facuse ceva mai mult decat vazuse ea. Murmurand ceva in germana, dadu din cap in semn de salut catre ducesa, asteptand pana Roran facut la fel.

DAdu calul unui handiu si-i explica ceva, apoi intra in han, lasandu-i pe cei doi soti singuri. Isi scoase pelerina respirand usurata
"SPer ca nu se vor certa ..."

Johanna astepta pana fata disparu, intorcandu-se cu o mutra acra catre Roran.
- E frumoasa, ai?
Intreba sarcastica.
- Calmeaza-te.
O potoli baiatul rece.
- Cati plozi crezi ca vreau? Taci si nu te enerva ca faci rau copilului.