Asa , acesta este unul dintre ficurile mele preferate (imi place foarte mult sa scriu la el , cum se spune : Trebuie sa simti ceace scri) . Povestea este scrisa pana la capitolul 14 parca. In primele capitole povestea seamana foarte mult cu Twilight , dar pe parcurs actiunea se schimba.
So, astept crtici duuure
Capitolul I Asemanari
Era o zi intunecata de Octombrie. Afara era foarte frig si peste putin timp incepea sa ploua. Numele meu este Rose Spark si am saisprezece ani. Ma mut in orasul Boston, aflat in Statele Unite ale Americii. Am venit aici pentru ca sa locuiesc in mica casa, cu etaj si parter, care a fost construita de raposatii si iubitii mei parinti. Nici macar dupa doi ani de la moartea lor nu am aflat cine i-a omorat, stiu doar ca o femeie care facea curat in aceasta casa, i-a gasit morti pe podea. Ca de obicei politia nu a facut nimic cu privire la moartea mamei si a tatei, nici nu le-a pasat. Am trecut cu greu peste acest moment, dar, cum se spune, roata vietii se invarte inainte. Acum imi incepeam noua mea viata in Boston, un oras linistit, la prima vedere, dar voi afla ma va speria de-a dreptul.
Taxiul vopsit in culoarea cireselor coapte, a oprit in fata unei case vopsite in alb, cu acoperisul visiniu. I-am dat banii soferului si am coborat din automobil luand valizele dupa mine. Am mers incet pe cararea care ducea spre casa, cautand cheile prim buzunarul jacheitei negre. Usa s-a deschis incet cu un scartait zgomotos, parca parea suparatade faptul ca vroiam sa trec pragul ei. Am intrat inauntru si am deschis luminile. Am putut vedea aceleasi canapele de culoarea taciunelui, noul televizor si masuta de cristal din fata canapelei. Se pare ca parintii au facut reamenajari inainte sa moara. M-am mai fatait pe la parter pret de cincisprezece minute si apoi am urcat la etajul vilei. Mi-am lasat bagajele in camera mea cu peretii portocalii. M-am uitat la ceasul cu pendul din sufragerie. Indica ora doisprezece si jumatate, trebua sa plec la noua mea scoala. Am fugit pana-n garajul casei si am luat BMW-ul negru, care era mai de mult al lui tata.
Cand am ajuns in fata scolii si am parcat masina, toti se uitau la mine, surpinsi. M-am facut mica, sperand ca sa nu ma vada.Toti elevii, defapt aproape toti, aveau pielea palida precum laptele si ochii sangerii. Ma simteam oarecum ciudat cand vedeam cat de diferita sunt fata de toti acei elevi din Boston. Nici nu stiam daca asa aratau orasenii sau daca era doar pura asemanare.
"Arata cam ciudat toti acesti elevi cu pielea palida si ochii rosii. In orice caz acesti adolescenti erau teribili de frumosi. Daca eram comparata cu unul dintre ei, as fi categorisita drept o uratenie. In fine, poate ca oamenii erau atat de palizi pentru ca in Boston nu era foarte mult soare, mai mult ploua."
Parul meu era de un brunet spre saten si eram putin mai bronzata caci locuisem in Barcelona, un oras din insorita Spanie, timp de doi ani. Am locuit impreuna cu o prietena, Lola, dar cand am implinit saisprezece ani, am hotarat ca trebuie sa ma mut in Boston. Nu mai vroiam sa o chinui si pe mama lui Lola deoarece a avut grija de mine doi ani. Ochii nu imi erau nici pe departe rosii ci caprui.
M-am strecurat printre copii pana la sala unde aveam ora de Spaniola.M-am asezat in ultima banca de pe randul din mijloc pentru ca nimeni sa nu ma observa, cel mult profesoara.
-Buna! Am auzit o voce din spatele meu. M-am intors catre fata care tocmai ma salutase. Ea era diferita de ceilalti. Avea parul precum spicul de grau, ochii albastri si pielea ii era mai inchisa la culoare. Ochii mei asemenea castanei neinvelite in tepi o priveau. Nu am realizat decat dupa cateva minute ca ma holbam la ea.
-Buna! Am reusit sa spun intr-un final. Eu sunt Rose Spark.
Fata ma privi, schitand un zambet. Mi-a spus ca o cheama Kiley Michars. A stat in banca cu mine. Cand usa s-a deschis eram sigura ca profesoara era, dar era un baiat extrem de frumos. Parul ii era castaniu si ochii rosii. Pielea ii era asemenea alabastrului, pe scurt era superb. S-a asezat in a treia banca si si-a deschis cartea.
-Probabil te intrebi de ce toti sunt palizi si au ochii rosii. Ia cartea asta, poate sa te ajute, imi zise Kiley trezindu-ma din starea de frenezie.
Am luat cartea cu coperta neagra din mana prietenei mele si i-am citit titlul:
"Legende din Boston"
Cand am vrut sa citesc ceva din ea, s-a deschis din nou usa din lemn, de data aceasta intrand profesoara de Spaniola.
-Hola! Ne saluta tanara femeie palida, cu ochii rosii si cu parul saten. Arata la fel ca ceilalti elevi, bizar. Ora de Spaniola a trecut in graba si a fost chiar frumoasa, avand in vedere ca vorbisem spaniola doi ani.
Urma pauza de masa, unde aveam sa stau cu Kiley. Cand am ajuns in sala de mese, noua mea prietena m-a indreptat catre masa unde statea ea si alti trei colegi. Erau la masa doi baieti si o fata, nu erau palizi, erau normali. Singura fata avea parul roscat si ochii verzi, era foarte frumoasa si, din cate am inteles, numele ei este Samantha Wither. Unul dintre cei doi baieti avea parul blon si ochii albastri, il chema Jack Willer. Baiatul pe nume Alex Benhaler avea parul asemenea focului si ochii precum smaraldul.
-Tu trebuie sa fi noua eleva, Rose Spark, zise Samantha privindu-ma.
Am aprobat din cap privind-o. Apoi toti mi-au afisat un zambet cald si m-au poftit sa ma asez la masa. Am stat langa Kiley si Jack. Pe cand terminam de mancat am incercat din nou sa abordez subiectul "Legendele din Boston". Cand i-am intrebat pe noii mei amici, Alex mi-a raspuns primul:
-Nu putem vorbi despre asta aici. Poti sa vi in seara asta cu Kiley la casa mea. Acolo vom putea discuta in pace. Nu-ti face griji, Kiley o sa iti arate unde locuiesc.
Nu mai aveam ce sa ii zic, stia preabine de ce nu putea sa ne vorbeasca aici. Sincer, ma bucuram caci avea de gand sa-mi spuna ce se intampla.
Subiect: Legendele din Boston :::... Vampire Story ...::: 
Joi Iun 04, 2009 4:47 am
