Mansion Phapilion

Tinea mainile strans legate la spate,parca mai sa dea sangele poate nervi il acaparau?!Dar care era acel pretext incat sa se stranga asa?!Era imbracat in costumul sau obijnuit alb,un alb imaculat,prea imaculat,obsesia sa anormala de a fi perfect in orice situatie.Ofta indelung,priving in gol,monotonia seaca ca de obicei.

Se plimba cu trasura prin locurile acelea, si atunci trecu pe langa frumosul conac.
-Hmm...cum de nu l-am mai vazut? se intreba ea in soapta. Vizitiu, opreste ! continua ea vorbind mai tare.
Trasura se opri iar fata se cobori din ea, privind imprejurimile.
"Frumos loc..." isi spuse ea.

Inspira apoi rasufla.Parca de nicaieri ramanea fara aer,cauta din priviri palaria cu fonta alba,de data aceasta cu o tenta spre gri,dar arata destul de interesant.Isi dadu intr'un sfarsit drumul la maini,ce senzatie,cel putin,ami placuta.Isi scutura pantofi,dorind sa faca o scurta plimbare prin gradina de trandafiri,poate pentru a se mai linisti doua secunde,cine stie,poate si mai mult.

Isi deschise umbreluta si facu semn vizitiului sa mearga acasa. Incepu sa se plimbe prin fata portii mari si apoi isi indrepta privirea catre o tufa mare de trandafiri rosii ca rochia ei. Zambi discret si apoi se uita atenta la conac, studiind toate detaliile.

Isi aseza mai bine sacoul alb,la fel de imaculat,iesi afara din conacul alb,parca dand intr'o tenta argintie,era minunat.Dar totusi,se aseza pe o banca,luand dintr'o simpla miscare un trandafir,alb,evident incepand sa-l miroase,era atat de inmiresmat,era diving frumusetea,gratia intru totul el insasi,floarea.

Observa un domn ce se aseza nu departe de ea, insa nu spuse nimic. Continua sa mearga linistita, tocurile incaltamintei facand un zgomot asurzitor in linistea dupa-amiezii de primavara tarzie. Lasa privirea in jos, ca sa nu intalneasca privirea barbatului si continua sa paseasca regulat pe trotuarul de langa poarta.

Tocurile ce scoteau un sunet care spargeau linistea i'au atras aentia facandu'l sa-si intoarca privirea,observand o rochie rosie,ca si sangele impreuna cu un trandafir la fel de mirific ca si chipul tinerei patrunse in intimitatea lui,zambi dar din instinct spuse:
-Buna ziua,doamna.

Isi intoarse privirea catre el, buclele parului ei auriu miscandu-se gratios dupa miscarea capului. Zambi discret si spuse, facand o plecaciune:
-Buna ziua, bunule domn!

Spuse apoi plin de impasibilitate,raceala si indiferenta,schimbarea brusca a starei de spirit il faceau sa para imprevizibil,isii indrepta privirile catre cer,era o zi insorita,o zi perfect de primavara,era frumos si gratios,la fel ca si domnitele de la curte.
-Foarte frumoasa zi,nu-i asa?!

Isi ridica privirea spre cer, lasand in jos umbreluta rosie de aceeasi nuanta ca rochia ei. Zambi soarelui apoi isi intoarse privirea catre barbat.
-Aveti dreptate, bunule domn. Foarte frumoasa...spuse ea pe un ton politicos.

Brusc,isi schimba tonul voci,oarecum unul cald,placut si deschis.De ce aceasta brusca schimbare?Nu stia,dar oricum dadu din umeri apoi rosti:
-Cum va simtiti azi,my Lady?!

-Foarte bine, multumesc! raspunse fata privindu-l prin gratiile gardului. Dumneavoastra?
Isi trecu o mana prin parul auriu apoi il privi atenta pe barbat.