Ameno!

Rosamunde raspunse cu un ambet larg si bland, intorcandu-si privirea spre poteca din fata sa.
Incepu sa mearga scurt si tacuta, rosind din c ein ce mai mult.

- Domnisoara, doar nu imi veti face asta.
Spuse apropiindu-se de ea si oprindu-se exact in spatele ei, adulmecandu-i discret umarul cand o prinse din nou de mana.
- M-ati lipsi de ... mireasma predominanta.

-Atunci nu a-ti mai simti mirosul placut emanat de intreaga gradina.
Tacu.
-Daca nu v-as priva de cel predominant cum spuneti dukneavoastra.

- Gradina... Miresmele minore sunt facute doar sa sublinieze mireasma importanta.
Zambi discret.

-Si totusi, mireasma principala are si ea un pret.
Pauza, sublinindu-si cuvintele.
-Nu este pe gratis asa cum sunt toate celelalte.
Tacu.
-Asa nu ar mai avea niciun farmec.

Roran presimtii ceva nu tocmai bun, narile dilatandu-i-se mai vizibil decat inainte.
- depinde care este pretul.

-Nu depinde de pret, ci depinde de cat este dispus sa se plateasca pentru parfum.
Ofta, inghitind in sec.
Rambi ironica dupa cateva minute bune, intorcandu-si privirea spre florile insiruite grabit pe marginea potecii.

- Un parfum inseamna multe... De multe ori insa...
Inchise ochii, deschizandu-i abia cand isi pleca barbia fixandu-si privirea in pamant.
- Trezeste si alte simturi.

-Ce fel de simturi monseniore?
Intreba Rosamunde, aratandu-se preocupata de studierea unui boboc de floare.
Il studie cu coada ochiului.

- Mirosul este deja starnit, din moment ce mireasma a for perceputa. Urmeaza vazul, moment in care observatorul incepe sa vada... infatisarea florii. Apoi urmeaza simturile superioare... cand incepe sa simta esenta florii.

-Si ce ganduri are observatorul in legatura cu capturarea acelei miresme prea adorate?
Zambi vizibil binedipusa.

- Pentru a pastra o mireasma, uneori este nevoie sa culegi floarea cu totul.
Raspunse.
- Se intampla insa uneori ca cel care se intinde peste garduri pentru a o culege sa aiba mai multe de vazut, de luat, de posedat de la ea in afara de mireasma, chiar daca pentru aceasta minunatie a cules-o prima data.

-Si atunci ce-i de facut?
Intreba plina de entuziasm.
-Daca stiti varog spuneti-mi.

Roran o privi lung pe fata, studiindu-i mai cu atentie trasaturile, parul roscat.
Se apropie de ea, fara sa spuna nimic cuprinzandu-i talia cu mana stanga si cu mana dreapta rudicandu-i o suvita, inchizand ochii caldn mireasma fetei il lovi in plin.
Ii deschise privind-o.
- Cam complicat de explicat.

-Va rog totusi sa incercati sa-mi explicati.
Adauga cu o intonatie schimbata.
- In acest fel voi afla cum ganditi monseniore.

Roran o privi simtind cum o ceata ametitoare ii intuneca privirea.
Totusi, si-o fixa in ochii ei de culoarea chihlimbarului, mai curagtori insa decat piatra rece.
- Simplul, umilul observator a ajuns sa simta mireasma suficient de aproape de sufletul sau cat sa o indrageasca mai departe de simplele sale simturi.

-Sa inteleg ca acum mireasma se face vinovata de distrugerea bietulu observator?
Il intreba amuzata.

- Notiunile pe care le folosesti sunt relative.
Inchise ochii o clipa, simtindu-si narile frematand in continuare.
Isi musca coltul buzei inferioare.
- Nu distrugerea...

-Ci ravasirea mai exact.
Rosamunde il privi tacuta.
-Totusi, se poate numi si distrugere.
Atinse instinctiv trandafirl ramas in par, zambind ca pentru sine.

Roran zambi subtire.
- Amintiti-va de pasarea phoenix, domnisoara.

-Oricat as vrea, nu inteleg totusi semnificatia parasii pheonix in acest context monseniore.
Zambi ironica.
- Unui gentilom ca dumneata i se cuvine posibil sa lamureasca pe cel nelamurit, nu?

Roran ridica o spranceana.
- Distrugerea nu este neaaparat definitiva.

-Este doar partiala.
Vocifera privindu-l strasnic.
Ochii lichizi incepura sa aiba o nuanta curgatoare si atractiva, imbujorandu-se putin.

Roran ridica din umeri.
- O sa folosesc niste lipici.

ooc: tu unde naiba postezi?!
bic: Rosamunde inainta inca putin pe alea pietruita si cat se poate de prafuita, adulmecand inc ao data de la distanta mirosul incredibil de parfumat al frlorilor.