Plimbare de dupa-amiaza

Listte ramasese inca in gradina, chiar daca ploua cu galeata. Se ascunse sub un copac pentru a se feri de ploaie, dar in zadar, era uda toata.

Se apropie de printesa,o saruta pe buze..
-Esti dulce,stiai? zise cu un zambet fermecator.

-Nu,absolut nimic,My Lady,ii raspunse Contele dupa cateva clipe lungi de tacere.Poate doar o stare trecatoare de melancolie ...

-Sunteti sigur, My Lord? intreba Ethna. Isi intoarse privirea catre el, avand ochii ei albastrii aproape in lacrimi de ingrijorare.

Se indrepta spre o banca,in apropierea fetei Ethna..Ofta indelung,apoi isi trecu mainile peste fata,fiind foarte obosit..

Ethna ofta prelung, usurata. Nu voia sa se incurce cu un necunoscut. Isi trecu din nou privirea prin multime in cautarea lui Jeffrey. Spera ca il gaseste repede...

Ofta indelung,din nou,vazand fata neinteresata de el..Isi trecu mainile prin par,apoi lasa capul pe spate,privind in gol

-My Lady,doriti sa ma insotiti la o plimbare prin gradini?intreba Joffrey ridicandu-se si oferindu-i bratul fetei.

-Desigur, My Lord! Mi-ar face placere! spuse ea vesela.
Prinse bratul barbatului si cei doi plecara pe o poteca. Erau pe aproape de Kira, insa Ethna parea ca nu il baga in seama.

O observa pe Ethna,fara a scoate vreun sunet.
-"D'oh,minunat ! Iar fetita asta,ce vrea? sa ma sinucid ca nu a mers cu ea?"

Isi dadu seama de ceea ce se intamplase cu Ethna si Kira,insa prefera sa nu zica nimic,pentru a nu incurca lucrurile.
Isi continua plimbarea alaturi de blonda,zambind slab si privind atent in jur.

Cand cei doi trecura pe langa Kira, fara se opri. Facu o plecaciune scurta iar apoi zambi bland.
-Ce mai faceti, domnule Kira? intreba ea politicos. Nu voia sa il faca sa sufere asa de tare, desi ii cunostea sentimentele pentru ea.

-Nimic,important,contesa Ethna.Vorbi cu aceasta parca fiind o diferenta foarte mare de varsta din partea fetei.
-Dar dumneavoastra?

Se simtea putin nelalocul lui intre cei doi,asa ca hotari sa nu se implice in conversatia lor,privindu-i cu atentie.

Fata zambi.
-Ma plimbam cu domnul Joffrey. spuse ea. Ah...dar va rog sa ma iertati...va cunoasteti, domnilor? intreba ea. Se uita pe rand la cei doi care schimbau priviri intre ei.

-Nu cred ca am avut placerea..
-Marolfion Kira,incantat ! ii zise intinzandu-i mana.
-"Ah,mai mult ma doare sa-i vad,asa ca decat sa-mi fac rau singur,mai bine plec"

-Conte de Peyrac de Morens, Lord de Tolouse,se prezenta si Joffrey atunci cand ii veni randul.Incatat de cunostinta,domnule.

Incerca sa afiseze un zambet,cat-de-cat,natural,dar nu putea..
-"Pleaca inainte sa-ti faci vre-un rau."

Ethna zambi, vazandu-i pe cei doi ca se inteleg. "Asta ma bucura cel mai tare..." isi spuse ea.
-Ce ziceti daca am pleca acum, domnule Joffrey? intreba Ethna. Poate domnul Kira are treaba...

-"Poate am treaba sa ma sinucid" isi zise ironic in gandurile sale..Afisa un zambet,dar nu ca de obicei..
-Mi-a facut placere ! "da,cum sa nu.."
Continua in gand:
-"Dar nu e vina tipului,nici a fetei.."sesiza.

Ethna observa ceva pe fata barbatului si intreba parand putin ingrijorata:
-S-a intamplat ceva, Kira? Nu pareti sa va simtiti bine...

-Nu,Lady Ethna ! continuati-va plimbarea.Ii zise lipsit de intonatie,fara nicio stare de spirit pe fata,incerca sa ascunda ceva..

Ethna se nelinisti.
-Va rog sa ma iertati, domnul meu. spuse Ethna plecandu`si capul putin. Simti cum lacrimile ii navaleau in ochii ei albastrii. Isi intoarse capul catre Joffrey, punand capul pe umarul lui.

Dupa ce cei doi se indreptara spre alt loc,Kira isi lasa capul in jos in maini,ele fiind impreunate,pe frunte,si suvitele albe,lasand sa-i cada.Cateva lacrimi se prelinsera,cazand pe iarba.
-"Ce Dumnezeu?Plangi?N-ai mai plans de cand a murit mama! "

Isi puse mana pe umarul blondei,strangand-o usor si oftand prelung.
-Va simtiti bine ?Nu credeti ca a trebui sa va conduc acasa?Poate ca ar fi mai bine sa nu ne continuam plimbarea ...