O mica expeditie pe munte

Arlyne se hotari sa urce pe munte , curioasa ca de obicei de ce va gasi acolo. Gasi o carare ascunsa printre brazi si incepu sa o urmeze.

Roran se uita in jur, dand la o parte o creanga ce ii statea exact in ochi.
Injura in soapta, cautand din priviri vulpea pe care o cauta. Nici urma de ea.

Se plimba,ca de obicei,in acel costum,alb spre crem,cu palaria pe cap si cu mainile in buzunar..Ofta indelung privind cerul.

Isi fixa mai bine arcul, scotand o sageata din teaca in care in mod normal isi tinea sabia.
Uitandu-se in continuare in jur dupa vulpe, auzi o miscare in jur. Incorda arcul, pregatindu-si sageata. Nu se astepta ca cineva sa se plimbe pe acolo, avand in vedere ca in mod normal locul era pustiu.

Casca plictisit..nu avea ce face..
-"Dar pana la urma..ce caut eu aici..?" isi zise nici el nestiind ce cauta prin astfel de locuri..

Roran auzi miscarea brusca, lasand sageata sa-i scape. Aceasta trecu la cativa centimetri de capul lui Kira oprindu-se intr-un trunchi de copac.
Se uita sa vada daca isi nimerise tinta, observand surprins ca era vorba despre un om. Si nu oricare. Un nobil.

Tresari.
-"Uau,frate ! Puteam sa fiu mort..! "
-Cine e peacolo? intreba nu foarte curios sa afle cine era sa-i sparga capul.

Roran se arata, trecand pe langa el fara sa ii spuna nimic.
Isi scoase sageata din trunchiul de copac, curatandu-i varful extrem de ascutit.
- Ce cautati pe aici, My Lord?
Intreba mimand politetea, in ciuda scarbei pe care o avea fata de gradele nobiliare.

-O plimbare..
-Dar d-voastra,sir ? intreba..observand expresivitatea fetei baiatului..

Roran se uita la Kira ca si cum l-ar fi suspectat de o afectiune mintala cand auzi cum i se adresase. Deja descoperise ca tinerii nobili doreau cu imperiozitate sa lege o conversatie cu taranii.
Se gandi o clipa ca poate nu era atat de evident statutul sau, insa se razgandi cand isi vazu obisnuita tunica murdara de noroi din cauza expeditiei si parul incurcat.
- Vanatoare.
Raspunse fara modulatie.

-Imi pare rau,sir,daca v-am deranjat..ii zise,fara sa-i pese de gradul de noblete,Kira nu se considera un nobil,doar un om oarecare.

Roran continua sa se uite ciudat la el, suspecandu-l de bataie de joc la adresa lui.
- Aveti grija pe unde va plimbati. Data viitoare nu garantez ca nu va voi lua capul. Si apoi mi-ar fi mila sa sotia mea sa ma vada executat atat de devreme.
Zise taraganat.

-My Lord,nu te-as executa,daca la asta te-ai referit..Este vina mea pe unde ma plim..Poate ne revedem pe undeva.

Roran stramba usor din buze.
- My Lord, daca ati fi mort nici nu ar fi nevoie sa dati un ordin de executie, mai ales ca nu prea ati avea cum, in afara cazului in care va transformati brusc intr-o stafie.
Tacu brusc.
- Ar fi suficient sa afle parintii dumneavoastra.
Adauga in cele din urma uitandu-se in alta parte si curatandu-si absent sageata.

-Sir,te-as invita sa facem o plimbare la connacul meu,si acolo ,bine inteles,iti voi da eu carne,fara ca sotia d-voastra sa se mai oboseasca sa smulga blana.Desigur numai daca ati dori,sir..

Roran ridica sprancenele deschizand gura pentru a spune ceva, insa inchizand-o la loc. Nu avea rost sa intre in detalii cu privire la activitatea sa casnica.
- Numai un prost ar refuza o oferta, domnule.

Continua sa mearga usor pe aceea carare uitandu-se atenta in jurul sau , se impiedica si cazu jos:
-Itaii!!exclama ea.

Roran auzi zgomotul, incornandu-si rin reflex arcul. Vazu insa ca nu era un animal, ci o fata intinsa pe pamant.
Fara sa mai spuna ceva, facu cativa pasi spre ea intinzandu-i mana. Nu mai astepta ca ea sa i-o apuce, o prinse direct de mana si o ridica.

-Te simti bine,My Ladi ? intreba atintindu-si privirea spre fata care cazuse..
-Deci,sir,sa mergem.

Fata ramase putin surprinsa , apoi il privi atent , spunand apoi:
-Arigato!Sper ca nu vam deranjat , sunt cam impiedicata
Se uita apoi la celalalt si spuse:
-Da sunt bine , scuzati ca vam deranjat.

Roran zambi subtire catre fata.
- Nici un deranj, doamna.
Se uita apoi cu coada ochiului catre Kira.
- Sir, se pare ca ma voi prezenta ca fiind un prost. Insa ma vad nevoit sa va refuz oferta, in circumstantele prezente.
Spuse inca tinand mana fetei.

Statea tolanita pe iarba sau ma bine zis printre pietre. Nu, nu era comod insa era destul de obosita, ce mai conta?
Vroia s'adoarma chiar daca locul nu era unul destul de potrivit pentru asa ceva.

Se uita la cei doi , curioasa despre ce vorbeau , insa nu intreba nimic , apoi isi sterse cu mana libera firicelul de sange de pe obraz.

Roran isi indfrepta atentia catre fata, retragandu-si cu grija mana. Inca nu stia cu cine avea de a face.
- Doamna, ce faceti in zona aceasta? Este evident ca nu va prieste.

-Eu doar ma plimbam pe-aici , sunt domnisoara si nu-i nevoie sa fiti formal cu mine , zise ea in timp ce scoase o batista si isi sterse fata de praf.