No. 23 - Shadow of art

Roran se sprijini cu cotul de peretele umed, punandu-si mana libera ca protectie pentru ochi.
Plouase. Si, ca de obicei, nu apucase sa repare bine acoperisul cat sa nu intre apa inauntru. Privind partea buna, Johanna nu avea sa vina acasa in urmatoarele trei luni.
Gandindu-se la aceasta perspectiva, facu zambitor un pas inainte, calcand direct in galeata pusa pentru a aduna apa. Cazu cu un zgomot rasunator.

Respira greu si se apropie de poarta. Inghiti in sec si trase haturile calului oftand.
-Rafaleo, mai rezista umpic. Privi trista rana calaului.
"Nenorociti..." inchise ochii incelstandu-si dintii. Era nervoasa pe hoti dar in principiu era nervoasa pe ea si pe reputatia ei

Roran murmura blesteme in barba, ridicandu-se cu greu de pe podea.
Isi extrase piciorul din galeata plina de apa rece, uitandu-se la tavan cu ochii mijiti. Obisnuitele picaturi cadeau ritmic.
Ofta, hotarand ca avea sa repare defectiunea chir si pe ploaie.
Lua cateva scanduri si un ciocan si iesi afara,.

Se inverzi la fata
"Drace, speram sa nu fie nimeni.." ofta si privi dezamagita piciorul calului. Isi indrepta spatele si trase inca putin haturile calului, vrand sa se indeparteze

Roran se opri din mers cand vazu un cal pe drumul din fata lui.
Surpriza ii oprise miscarile pentru un sir de secunde indelungate in propria sa dimensiune temporala. Nimeni in afara de Johanna nu mai trecuse pe acolo de mult timp. Sa se fi intors ea atat de devreme?
Incepand sa se ingrizoreze pentru ce s-ar fi putut intampla cu sotia sa, Roran se indrepta catre cal, nereusind sa distinga chipul calaretului in umbra ploii.

Auzi pasii si ramase impietrita.
"Sa nu-mi spui ca m-a vazut.." stranse ochii si se intoarse catre baiat
-Ma...scuzati?

Roran miji ochii, reusind sa isi dea seama in ciuda defectelor sale pronuntate de vedere ca era o fata. Una bruneta. Johanna era blonda.
Murmura ceva, intrebandu-se daca era taranca, cum ar fi trebuit sa se adreseze.
Facu o plecaciune usoara, pentru orice eventualitate.
- Va pot ajuta cu ceva, doamna?
Intreba cu o politete jucata, chiar daca o privea cu o raceala aproape exagerata.

-DOar daca puteti sa ma ajutati cu asta. Puse mana pe rana mare a calului, acesta scotand un aorecare sunet. Isi retrase mana privindu-l ingrijorata. Ofta prelung si-i mangaie botoul ingrijorata

Roran privi locul indicat de fata. Fiind miop avansat, trebui sa se aplece pentru a vedea rana.
Murmura ceva ca pentru sine, ridicandu-se. Puse scandurile la subbrat, intinand-o pe bruneta sa coboare de pe cal.
- In ploaia asta nu va fi usor sa il ingrijesc. Insa cred ca s-ar bucura sa vada interiorul.
Schita un zambet la gandul ca tocmai urma sa aduca in casa un cal necunoscut.
Totusi, gandul ca oricum nu era nimeni pe care sa deranjeze acest lucru, prelua haturile din mana fetei.

OFF: Scumpo eram demult data jos de pe cal -.-'

On: Continua sa mangaie botul calului, ofta prelung si-l urma pe baiat cu pasi mici masurati. Undeva in gandul ei multumea si spera ca baaitul sa nu observe faptul ca e nobila. Isi pastra gluga pe cap si pelerina pe corp pentru a-si acoperi vesmintele

OOC: mai chioara de felul meu.

BIC: Roran se destinse oarecum: nobilii nu purtau acest gen de pelerine, si ce ducesa ar fi accepat ca un taran sa o priveasca astfel?
Zambi compatimitor catre animal, tragandu-l cu grija inauntru.
Prima picatura de apa care ii stropi fruntea fu anuntul ca animalul urma sa iasa si spalat natural de acolo. Gaurile se inmultisera.
Ofta resemnat, punand scandurile si ciocanul deoparte.
- Luati un loc... in coltul stang, acolo nu au ajuns inca gaurile.
Ii spuse brunetei, legand cu grija calul de manerul unui dulap jos, instabil.
Se intinse peste cutiile asezate precar in celalat colt al camerei, cautand ierburile necesare.

Fata se idnrepta repede acolo, avand in vedere ca era un colt umbros. PEntru siguranta isi trase mai bine gluga alba pe fata, avand grija ca doar nasul si repsectiv gura sa se vada. Inchise ochii incercand sa-si pastreze respiratia normala

Roran gasi cateva ierburi aproximativ proaspete, nereusind sa isi aminteasca de unde sau cand le luase. Isi amintea insa extrem de bine ce erau si la ce se foloseau.
Mijindu-si ochii pentru a vedea pe unde merge in lumina difuza din camera, gasi in cateva clipe oala cu apa fiarta pe care intentionase sa o foloseasca la o supa. Renunta la acea idee, luand ceva apa intr-un ulcior mediu, in care puse ierburile alaturi de un lichid galbui.
Se apleca spre cal, udand o carpa curata, lunga, cu amestecul obtinut.
O puse deoparte ca sa se mai raceasca cat dezinfecta rana, apoi i-o lega cu bandajul improvizat.
- Daca sta linistit cateva ore ar trebui sa ii treaca. Fara efort cel putin trei asu patru zile.
apoi isi intoarse privirea catre fata.
- Ar trebui sa iti scoti pelerina, este uda leoarca.
Zise cu caldura.

-Imi este bine...desi nu se vedea fata ei prinse o noanta agitata. Daca isi dadea jos pelerina, rochia din matase ar fi evidentiat-o chair daca era stilul gothic, se vedea ca nu era haina unui simplu satean

Roran o privi usor surprins.
- Da, ar puta sa ti se faca frig fara ea...
Zise ganditor candu-si seama ca lui insusi ii era frig. Nu observase ca se udase pana la piele in incercarea de a repara ceva. Totusi, neavand mai multe haine la dispozitie, ignora acest fapt.
Facu semn calului sa se aseze.
- Daca doriti, puteti ramane aici pana cand calul se mai linisteste. Cateva ore.
Se oferi zambind catre fata.
Se aseza langa ea pe un scaun cu un echilibru cam precar.

Scoase din gentuta de la brau o pelerina cea mai mica, insa cua celasi model simplu. I-o intinse baiatului
-Poftim, te-ai cam udat. Schita un zambet intinzandu-i-o

Roran o accepta, luand mana fetei si ducand-o la buze fara sa o atinga, aplecandu-se usor, in semn de multumire.
Isi puse pelerina pe umeri simtind o usoara ameliorare a frigului.
Privi insa cu curiozitate catre fata, gandindu-se ca era prima pe care o vedea refuzand un ajutor in mod evident necesar.
Intinse mana spre ea.
- Malfoy Roran.
se prezenta zambind sters.

Numel eei real aparea pe prea multe afise fiind sub protectia regelui. Isi aminti brusc de porecla pusa de mama ei
-Calypso..zambi scurt tinandu-si inca ochii inchisi

Roran o privi usor surprins.
- Un nume frumos...
Spuse retragandu-si mana ganditor. Ceva nu era in regula. Totusi, nu avea cum sa isi dea seama ce anume.
Plimbandu-se mult prin sat pentru a se ocupa de treburile sotiei sale cat ea statea linistita datorita sarcinii, vedea des afise, era de obicei informat cu privire la ce se petrecea.
Isi aminti brusc de ceva.
- Calypso...
Repeta ganditor.
- Numele dumneavoastra imi aminteste de al unei ducese... Nu mai stiu exact...

Se dadu imperceptibil in spate, inghitind in sec
-Ah...se prea poate, parinti mei au ceva cu numele frumoase, desi se poate spune ca au gresit persoana caruia sa-i dea un nume asa placut..

Roran ramase ganditor, zambind insa catre fata.
- Majoritatea considera ca noi, taranii, nu meritam onoarea unor nume frumoase...
Capata o nota de antipatie in trasaturile fetei, usor schimonosite.
- Nobilii se cred rasa superioara.

-Sunt pe dracu...ii scapa injuratura plina de repulsie. Isi ridica imediat mana catre gura, simtind o usoara roseata invelindu-i fata
-Ma scuzati..a fost un gest necontrolat

Roran rase amuzat de remacrca fetei.
- Intradevar, aveti dreptate.
Zambi mai destins, simtind o apropiere imperceptibila fata de fata cand ii auzi repulsia fata de nobilime.

Se lasa pe spate, iar pelerina se msica in directia ei descoperindu-i incet hainele, cel putin varfurile. DIn cauza glugii ce-i acoperea fata nu observa acesta manunt

Roran o studie, incercand sa ghiceasca mai mult din trasaturile ei. Zambea usor amuzat de ascunzisurile fetei.
Totusi, cand ajunse la picioarele ei cu privirea, simtii un junghi neplacut in stomac. Materialul fin ce iesea de sub pelerina nu era panza. Era matase.
Se apleca, ridicandu-i marginea pelerinei pana la genunchi. Deja se convinsese: aceea era o rochie scumpa. Numai un nobil ar fi putut sa o poarte.