No. 23 - Shadow of art

SImti inverzindu-se la fata. Se dadu mai inspate inghitind in sec. Gluga ii cazu usor de pe cap, aratandui o parte idn trasaturile fetei. Inghiti in sec si-l privi usor speriata pe baiat neputand sa articuleze nimic

Roran isi ridica incet privirea, ramanand blocat cand o recunoscu.
- Lady Calyope.
Spuse fara intonatie, cu o raceala impresionanta.

Inghiti in sec
-Imi pare rau ca v-am mintit....isi musca buza inferiora lasandu-si capul in jos, Isi prinse cu pumni rochia din matase, tinand-o strans.

Roran o ignora, simtind imediat repulsie fata de felul in care se simtise apropiat de fata prin punctele comune ale parerii despre oameni.
- De ce aveati nevoie de ajutorul meu cu calul? Nu aveti destui servitori umili la conac?
Intreba cu scarba fata de persoanele pomenite si antipatie videnta.

-Nu suport sa am servitori, oricum eram pe drum si calul meu a fost ranit de o sageata, nu ar fi rezistat pana la conac. Inghiti in sec ridicandu-si mana pana la cot
-Imi pare..rau..sisi pleca privirea

Roran nu spuse nimic referitor la cuvintele fetei sau la dezamagirea profunda pe care o avuse in urma descoperirii.
- Cum am spus, puteti ramane pana cand calul dumneavoastra se mai linisteste.
Spuse rece.

-Multumesc, nu-si ridica capul din pamant insa se sprijini mai mult de perte, respirand destul de greu. Isi intoarse privirea in alta parte, privind gaurile. Gandi ceva oftand

Roran se ridica, punand mana in apa fiarta care se racise aproximativ. Isi trase inapoi intr-o clipa degetele fripte, inlocuindu-le cu o planta de ceai, pe care o lasa in oala timp de cateva minute in care statu in picioare cu barbia ridicata, semanand prima data la postura cu Johanna.
Lua doua cesti si le umplu cu ceai.
fara sa spuna nimic, o puse pe una dintre ele in fata lui Calyope.

O privi curioasa, abia atunci ridicandu-si privirea. Intinse mana incet l;uand ceasca in mana si ridicand-o spre gura
-Cat de mult ma urasti?

Roran o fixa treptat cu privirea.
Nu se sinchisi sa ii raspunda pentru cateva minute, timp in care bau jumatate din propria ceasca cu ceai.
Se aseza la loc pe scaun, ignorand picatura de ploaie care ii pica exact in centrul cestii.
- Are vreo valoare?
Intreba sarcastic apoi.

-Cred ca da...ceea ce am spus mai devreme, nu am facut-o ca sa va intru in grati signiore, dar probabil pentru dumneavoastra nu are nici o valoare, lasa ceasca de ceai jos si se apropie de cal. Il prvis i parea mai bine
-Cred ca ar trebui sa plec

Roran isi ridica privirea fixand-o cu aceeasi raceala.
- Daca nu iti pasa nici de calul tau esti invitata mea sa pleci.
Ii raspunse fara intonatie.

Ramase impietrita
-Nu il voi calari...dar...nu v reau sa stau ca un junghi in coasta ta si-oricum pare mai bine

Roran o privi usor incruntat.
- Indiferent cat de jegosi pot sa fie nobilii, o femeie este intodeauna o exceptie.
Zise cu o raceala mai controlata.
- Deci daca tot esti aici, stai jos si asteapta pana ii trece calului tau.
Zise renuntand la adresarea politicoasa.

Incuvinta din cap si se apropie de locul unde statuse pana acum privindu-si trista,, obosita calul. Isi dorea sa fie acasa, in biblioteca ei cu ceaiul in mana si pisica pe picioare

Roran isi bau toata ceasca de ceai.
- De ce nu mi-ai spus de la inceput ca esti... ducesa?
Intreba rostind cu o intonatie ciudata ultimul cuvant.

-Pentru ca nu voiam sa privesti in jos is sa fi icnredibil de politicos cand in ratiunea ta nu imi suportai prezenta. Pentru ca nu imi place sa ma rpezint cafiind ducesa. Sufieciente mtoive sir?

Roran ridica o spranceana.
- Daca nu ai suporta cu adevarat acest lucru ai pleca si ai sta aici, printre tarani.
Pufni ca pentru sine.
- sau ti-e prea frica de spanzuratoare?

-Daca as renunta nu as mai pute asa...facu o pauza niciodata nu dorise sa spuna acest amanunt al vietii ei. ISi gasi forta
-Am motivele mele pentrucare nu pot renunta la acest statut

Roran rase amar.
- Da, voua va sta in putere sa alegeti. Pocniti din degete si toata lumea vi se aseaza la picioare de frica!
Spuse cu un dispret colosal.

-Nu e chiar asa...inghiti in sec lasandu-si capul intr-o parte. Lacrimile incepura sa-i curga pe fata deja prafuite

- Atunci cum e?
Intreba acru Roran ignorandu-i lacrimile. Puteau foarte bine sa fie false.

LAcrimile continuau sa curga din ce in ce mai mult, inabusindu-i privirea
-Nu toti sunta atat de cruzi si fac totul in favoarea lui..de ce generali...inghiti in sec simtind cum picioarele ii cedeaza, genralizezi?

Roran o privi aspru.
- Pentru ca taranii sunt generalizati. Omorati pentru ca au furat un mar sa manance dimineata dupa ce nu au mancat de o saptamana. Fortati sa munceasca pentru o leafa de nimic. Si nobilii stau bine mersi si beau sucuri reci la umbra pe seama averii mostenite!
Se rasti.

Mainile ii cazura in fata, bataturile devenind prima oara vizibile. Lacrimi icnepura sa gurga tot mai mult p efata ei in timp ce incepea sa cada incet, de-alungul peretelui
-Nu eu am ales sa ma nasc in aceasta familie.aproape ca tipa