Chemistry ...

Rosamunde se aseza obosita pe podeaua rece din lemn, urmarind si numarand fiecare gaura din bucatile de lemn insirate pe jos pe post de pardoseala.
Isi trecu mainile prin par, dandu-si suvitele dezordonat dupa umeri.

Roran se opri in fata usii, privind lemnul inchis la culoare.
Mai conta? isi spuse el inchizand o clipa ochii.
Da, conta.
Batu usor in usa.

Rosamunde ignora cateva clipe, bataile din usa, incercand sa respire regulat.
Privi intr0un final cu dezamagire profunda lemnul greu ce tinea locul de usa, si se ridica impleticindu-se.
Apasa scurt pe manerul ruginit, tragand cu putere de usa.

Roran dadu cu privirea de parul roscat al fetei, zambind ca pentru sine. Imperceptibil.
- Buna ziua, doamna.
Spuse plecandu-si usor capul.
- Desi stiu deja ca va deranjez, am fost trimis sa fac un control medical in aceasta parte a satului.

Rosamunde il privi usor nedumerita, trecandu-si privirea prin toate colturile holului de afara.
Incerca cu disperare sa-i evite privirea, stiind ca va avea probleme serioase in cazul in care ochii ei ar fi continuat sa aiba o textura lichida.
-Intra.
Replica cu un usor zambet glaciar.

Roran ii simtii atitudinea ostila, insa nu se simtii in nici un fel tinta. Stia prea bine ce inseamna acea pozitie.
Intra, strangandu-si mana pe trusa medicala pe care o tinea cu grija in mana.

Rosamujnde se intoarse pe calcaie, avand grija sa nu-i prinda privirea.
-Sa imi spuneti ce trebuie sa fac.
Raspunse cu u nglas fin.

Roran zambi sters, evitandu-i de asemenea privirea. Intinse mana, prinzand-o cu grija pe a ei.
- Stati linistita cateva minute sa va fac analizele.
Ii raspunse pe post de instrctiuni scotand o seringa.

Rosamunde se intoarse tinand ochii i nchisi.
Replica cu un glas usor tremurat, incordandu-si instinctiv mana.
- Imi displace mirosul rece de metal al sangelui.
Minti, inghizand ochii, desi stia ca nu are legatura acu asta.

Roran ii asculta cuvintele, scotand din buzunar o sticluta cu lichid albastrui, ce mirosea usor intepator.
Turna cateva picaturi pe o bucata de panza, tinand-o peste intepatura din mana fetei cand retrase seringa plina de sange.
- Asta ar trebui sa acopere mirosul.

Rosamunde zambi vag, pielea ei incepand sa capete o tenta albinoasa.
Din reflez deschise ochii, uitandu-se la seringa plina de lichid gris rosu, la barbat si la pansamentul de pe mana ei.

Roran ii sterse cu grija mana cu bandajul, luandu-i pulsul de la incheietura.
Scoase din trua un carnetel, notandu-si cifrele necesare.
Puse la loc carnetul, alaturi de seringa plina, inchizandu-si trusa.

Rosamunde il privi accidental putin mai mult, simtindu-si pulsul cum creste.
Nobil.
Incerca sa se traga subtil din stransoare.

Roran isi ridica privirea, prinzand-o din greseala pe a ei.
Intui problema, coborandu-si rapid privirea.
- Nu te speria, nu iti voi face nimic. Sunt... de un rang probabil apropiat de al tau. Taran... Sclav.. Cum vrei sa-i spui.
Zise tinandu-si privirea in pamant, amintindu-si privirea speriata pe care reusise sa o prinda pentru o fractiune de secunda.

Rosamunde renunta intr-o fractiune de secunda la ideea de a-si trage mana, zambind copilareste si totodata temator.
-Atunic, iti multumesc, monseniore.
Replica sing=cer, folosind unul din apelativele nobililor.

Roran ii stranse putin mai tare mana fara sa isi dea seama.
- Doamna, te-ar deranja daca as mai ramane aici pentru o perioada scurta de timp?
Intreba fara sa stie nici el de ce anume. Dorea sa o studieze, sa-i inteleaga ascunzisul.

Rosamunde se uita cu parere de rau la " casa ei" zambind delicat.
-Daca ava este de folos asunzisul meu monseniore, cu placere.
Suse, vorbind acum la persoana a 3-a.

Roran isi pleca putin capul intr-un semn de umila multumire, mimand reactiile pe care le avea in mod normal, din obligatie, fata de un nobil.
Il deranja atitudinea fetei, insa simtindu-i distantierea renunta la propria iritare.
Zambi subtire, ridicandu-si capul cat fata a vada, tinandu-si inca privirea in jos.

Rosamunde se apropie, studiindu-l fara bagare de seama ca ar putea sa il ofenseze.
Zambi multumita si copilaroasa.

Roran nu spuse nimic, incercand sa inteleaga cum arata fata in intregime. Datorita insistentei de a-si tine privirea plecata, nu prinse prea mult din silueta ei.

Rosamunde se retrase trepat, departandu-se centimentru cu centimetru.
Isi dadu buclele rosiatice pe dupa umeri, lasandu-si rochia corsetata, de culoare cafenie, impreuna curestul materialelor de un portocaliu inchis la vedere.
Isi ridica marginile rochiei, fiind atenta sa nu calce pe ele.

- Din cate mi-as putea da seama sunteti o domnisoara pentru care majoritatea pictorilor si-ar da sufletul sa o picteze. Insa daca refuzati in continuare sa ma priviti in ochi nu voi putea sa fiu sigur de acest lucru.

Rosamunde isi intoarse privirea, privindu-l putin mirata de afirmatia atat de directa si singera.
-Mul...Multumesc de compliment monseniore, dar ma tem ca privirea mea va strica converatiile noastre viitoare.

- De ce sunteti atat de sigura, domnisoara?
Intreba continuand sa isi tina privirea plecata.
Daca ea nu dorea sa il priveasca, avea sa ii respecte dorinta, chiar daca era atat de neplacut.

Tanara, isi framanta chipul alb cu sugestia cateva minute bune, continuand sa stea in cumpana.
-Fie, cum doriti monseniore.
Se apropie, tinandu-si poalele rochiei putin ridicate.
Se aseza in fata lui, zambind pasnic.