Chemistry ...

Roran se simtii vizat de aluzie, asa ca tacu.
- Intradevar.
Aproba lispit de intonatie.

Rosamunde tacu, nestiind ce ar putea s amai spuna.
Se ridica tacuta in continuare, trecandu-si degetele albe de marmura peste buclele rosiatice.

Roran o privi incercand sa nu se dea de gol fata de golul brusc pe care il capatase in stomac.
- In mod normal, ce ati face in acest moment?
Intreba revenind la adresarea politicoasa.

Rosamunde se intoarse pe jumatate privindu-l, ochii lichizi si calzi incepand sa se topeasca.
-In acest moment, in mod normal v-as spune sa nu va mai puneti viata in pericol, cat si relatiile de familie.
Replica, fara intonatie facand o aluzie dureroasa .

- Depinde ce anume intelegeti prin "a va pune viata in pericol".
Zise cu un zambet subtire, nelsasand sa se vada haul din stomac.

Rosamunde isi reprima impulsul de a face un lcuru nesabuit si total impotriva manierelor, chiar si ale unui taran, raspunzand cu un suras mut si pictat.

- Acesta nu este un raspuns.
Zise pastrandu-si zambetul subtire.
- Ce intelegeti prin aceasta notiune?

-Nici mai mult nici mai putin decat un fapt ce nu poate fi iertat.
Raspunse sec, intorcandu-=si privirea.
-Scuzati-ma!

- Un fapt, un gand, sau o senzatie?
Intreba aproape dureros de apasat, aproape fara sa isi dea seama cat de mult se varsa in fiecare silaba.

-Poate o combinatie intre toate acestea.
Surase mut, ramanand nemiscata privindu-l fara sa vrea putin prea lacom.
Isi inabusi un sunet infundat.

Roran o privi amar.
- Mai bine un amestec de notiuni interzise decat o fapta permisa din obligatie fata de un stapan.

-Totusi, plebea este in numar destul de mci prin aceste parti, asa ca ordinul stapanului ramane pana la moarte.
Replica cu aceasi intonatie zambind sters, ingandurat.

- Depinde la ce moarte te referi.
O fixa cu privirea.

-O sinucidere nu este prea neobisnuita, in orice caz, nu conteaza ce fel de moarte in aceasta situatie.
Inspira, departandu-se.
Trecu in alta camera facand liniste.
Se intoarse dupa cateva clipe cu o tava pe care se aflau un ceainic ingalbenit de vreme si doua cesti destul de subrede.

Roran o fixa in continuare cu privirea, lasandusi-o apoi in jos.
Tacu pur si simplu o data ce ajunse sa interpreteze descrierea mortii.

Rosamunde lasa tava in fata barbatului, intorcandu-si privirea, dupa ce zabovi destul timp asupra conturului barbiei ochilor, a fetei lui.

Roran continua sa taca, desi tentatia de a-i intoarce privirea era extrem de mare.
Se concentra asupra studierii uneia dintre cesti.

Rosamunde isi musca buza inferioara, aproape de ai da sangele.
Ofta, intorcandu-si violent privirea intr-o parte.
-Pentru numele lui Dumnezeu, te rog, spune ceva!

- Ce as spune ar putea fi interpretat... corect.
Raspunse fara sa o priveasca.

-Atunci spune!
Se rasti destul de aspru, asteptandu-se la o reactie negativa.
Il fixa putin tematoare, abtinandu-se sa nu-si repete ca a exagerat.

Roran isi ridica privirea fixand-o amar, coborand-o apoi din nou.
- Oricum nu ar avea nici un efect. Poate doar unul negativ.

-Te rog, raspunse slab privindu-l fix.
-Orice efect ar avea, numai unul negativ.
Tacu.
-Atata timp cat este spus corect.

- Depinde ce intelegi din ceea ce iti spun.
Continua sa nu o priveasca.
- Unii considera ca obligatiile conjugale sunt ceva deosebit de placut.
Incepu, oprindu-se si muscandu-si buza inferiora.
- Totusi nimeni nu s-a gandit cum ar fi sa le faci doar ca sa nu ajungi la spanzuratoare.
Tacu.
Continua apoi brusc, mai repede.
- Te tine ideea fara proteste... Pana cand dai peste a ajunge sa-ti doresti astfel de obligatii. Doar ca de la altcineva.

-Atunci, ce este de facut?
Tacu inchizand ochii.
ii deschise replicand scurt.
- Nu se pot rupe aceste obligatii in schimbul altora?
Il privi ingandurata si totusi atat de naiva.

Roran o privi scurt, coborandu-si si de data aceasta privirea.
- Desigur, se pot rupe. O data cu gatul meu.