Chemistry ...

Roran nu isi ridica inca privirea.
- Din moment ce pana acum ati refuzat atat de categoric, domnisoara, nu cred ca va pot lasa sa va razganditit atat de repede.
Spuse inchizand ochii.
Isi ridica capul, indreptandu-si fata catre ea insa tinand in continuare ochii inchisi.
- Doar sa spuneti de ce.

-Deoarece , ...
Replica fara sa termine ideea, simtind cum un impuls ii fulgera corpul.
Isi simti firele subtiri de sange invadandu-i orajii cu culori.
-Cred ca ar fi mai bine sa ma dati singur seama de asta monseniore.

Roran deschise incet ochii.
Ii intalni privirea, fixandu-i-o in tacere.
Ii studie cu coada ochiului trasaturile, revenind asupra ochilor ei.
Zambi subtire.

Rosamunde nu stia la ce sa se astepe, avand cateva experiente neplacute in trecut cu barbatii.
Isi tinu respiratia cateva clipe, amintindu-si de sangele ei de tocmai fusese luat.
-a rog monseniore, vorbiti, spuneti orice, doar nu taceti.

- Sunteti asa cum presupusesem, domnisoara. Daca as fi avut o pricepere cu pensula, probabil acum v-as fi rugat staruitor sa imi permiteti sa va imortalizez intr-un portret.
Spuse complimentandu-i infatisarea indirect.

-Va multumesc, raspunse printr-o usoara reverenta, sperand sa fie suficient de buna pentru oaspete.
Ramase asa putina vreme, nestiind daca putea sau nu sa se ridice.

Roran ii ridica usor barbia cu degetele.
- Va rog, nu va purtati ca si cum as fi un superior.
Spuse cu amaraciune.
- Este ca si cum m-ati asocia cu cei care se poarta atat de josnic.

Rosamunde rosii ingrozitor de mult, cand simti degetele calde ale barbatului pe pielea ei incredibil de rece.

Roran zambi putin stramb, coltul stang al gurii fiind mai marcat de zambet decat cel drept.
- Va prinde bine rosul.

Rosamunde zambi larg, putin stanjenita.
-Imi cer scuze monseniore.
Chicoti amuzata, uitand de toate manierele.

Roran zambi cand o vazu razand.
- Cum va numiti?
Intreba pastrandu-si un zambet usor.

-Rosamunde.
Raspunse simplu, inclinandu-si capul i nsemn de respect cat si de salut.
Isi aranja obsesiv rochia, tragand in continuu de ea, pentru a sta fara cute si alte lucruri ce ar fi putut sa o faca neglijenta.

Roran intinse mainile fara sa se gandeasca, trecandu-le peste abdomenul fetei pentru a-i indrepta cutele rochei.
- A? A...
Se trezi brusc la realitate cand ii auzi numele.
- Ar fi un cliseu sa spun ca aveti un nume foarte frumos.
Zise cu o privire ciudata.
- Roran.
Se prezenta apoi, folosind din greseala prenumele.

Rosamunde il privi surprinsa, simtind cum ii creste pulsul din nou.
Ramase impietrita, privindu-l in continuare pe domnul din fata ei.

Roran ii observa tacerea brusca, retragandu-si mainile.
Se gandi ca era posibil sa o fi ofensat.

Rosamunde se trezi la realitate dupa putin timp, privindu-ul de aceasta data fara teama si usor relaxata.
se utia la rochia ei, putin prea lunga si totusi fra cute foarte mari.
-Va multumesc, monseniore.
Replica trecandu-si degetele fine de dupa gat, timp i ncare desfacu u nmic pandantiv cu un trandafir inchis la culoare.
Se apropie scurt de tanar, incercand fara sa-l atinga, gand ca l-ar ofensa, sa-i puna lantisorul.

Roran nu se misca, lasand-o sa ii lege pandantivul la gat.
Cand il simtii apasandu-i cosul pieptului, il ridica in palma, uitandu-se atent la el.
Isi ridica privirea catre fata, ridicandu-se de joc si facand o plecaciune adanca in fata ei.
Ii lua mana cu care ii legase pandantivul, ignorand orice reactie posibila, si sarutandu-i mana.

Rosamunde isi trecu mana libera spre buze, ascunzandu-si zambetul mult prea larg si amuzat.
Facu deasemenea o plecaciune adanca.

Roran nu isi putu reprima un chicotit scurt.
- Domnisoara, va deranjeaza daca v-as cere sa imi explicati gestul? Sunt extrem de surprins.
Spuse tinandu-si degetele pe pandantiv.

-Este doar u nmod umi lde a va multimi pentru ca va purtati asa cu mine monseniore.
Ranji scurt si sters.

Roran se incrunta usor.
- Nu umil, domnisoara. Nu aveti de ce sa fiti umila.

-Atunci, ...
ReplicA Rosamunde ridicandu-si margnile rochiei.
Se apropie de barbat, asezandu-si mainile protector pe obrajii lui.
Isi lipi buzele reci de fruntea lui calda.

Roran inchise o clipa ochii cand ii simtii buzele ce contrastau cu firbinteala lui obisnuita.
Ii deschise zambind sters catre fata.
Nestiind cum sa ii raspunda, isi dadu seama ca avea posibilitatea sa ii stranga mana. Indeplini acest gest.

-Sper c anu v-am ofensat, monseniore.
Replica cu o oarecare ingrijorare tanara .

Roran o privi usor surprins.
- Domnisoara, singurul mod in care m-ati putea ofensa ar fi sa uitati de prezenta mea aici.
Se ineca tusind scurt pentru a-si reveni.
- Imi pare rau daca va dau aceasta impresie.
Spuse repezit plecandu-si usor capul.