Chemistry ...

Rosamunde ii ridica usor barbia, zambind real .
- Va multumesc pentr sinceritate.
Replica, uitandu-se cu opofta interioara nebuna, totusi isi reprima in scurt timp impulsul.
Se departa.

Roran o prinse de incheietura mainii tinand-o pe loc.
- Va rog domnisoara, daca nu va deranjeaza, luatu si dumneavoastra un loc.
Nu mai adauga nimic, asezandu-se pe un scaun nu tocmai rezistent, tragand-o imperceptibil de mana catre locul de langa el.

Rosamunde uita complet de marginile rochiei, calcand accidental pe ele.
Se impletici, ajungand intr-un final pe un scaun nu tocmai perfect langa tanar.
-Imi cer scuze.
Raspunse dupa cateva clipe.

- Pentru ce anume?
Intreba neintelegand scuzele fetei.

-Oh, pentru neindemanarea mea monseniore.
Replica zambind larg si amuzata, trecandu-si mana instinctiv prin pletele roscate, imprastiind un parfum subtil de trandafiri.

Roran adulmeca discret aerul, simtind brusc o aroma florala.
- Sper ca nu va va deranja daca va voi cere sa spuneti cateva cuvinte dspre dumneavoastra.

Rosamunde isi pastra acelasi zambet natural si delicat, inspirand adanc.
-Nu sunt multe lucruri cde spus despre mine monseniore.
Tacu.
-Dar mi-ar fi de folos putin ajutor, daca dumneavoastra v-ati prezenta primul.

Roran se stramba usor, insa accepta.
- Nu e cine stie ce de povestit. Fost sclav al preotului din sat, am fost cumparat acum jumatate de an de o doamna, dar a murit de curand asa ca momentan sunt taran liber.
Ridica din umeri.
- O sotie... urmeaza si un copil...

-Interesant monseniore.
Raspunse, gandindu-se la toate informatiile noi despre oaspete.
Zambi subtire, eliberandu-si mintea de toate gandurile nefolositoare.
- Am fost crescuta de un preot din apropierea acestui loc, abandonata de parintii mei la usa lui.

Roran zambi subtire.
- Trebuie sa fie interesant sa fii educata de un preot...
Zise gandindu-se cu o figura impenetragila la fostul sau stapan.

-Desigur, totusi, eu n uam avut o inclinatie prea puternica asupra invataturilor lui, asa c anu am fost obligata sa iau la cunostinta toate povestirile lui.
Zambi subtire.

Roran o privi brusc ceva mai absent. Incerca totusi sa ramana ancorat in realitate.
- Ce povestire scurta.
Observa.

-Il privi usor suprinsa.
-Nu SUNT OBISNUITA SA IMI FOLOSESC CUVINTELE PENTRU A MA EXPRIMA MONSENIORE.

- Atunci ce sti obisnuita sa folosesti?
O intreba renuntand brusc la adresarea la persoana a treia.

-De obicei dansez, dar exista momente cand nu am voie.
Replica afisand un zambet fals.
-Desigur, im icer scuze ca vorbesc atat de mult.

Roran tacu brusc, privind-o cu sprancenele ridicate.
- Nu ai de ce sa iti ceri scuze. Tacerea este pasiva. Tu ar trebui sa fi activa.

-Si exista vreun motiv pentru aceasta afirmatie lord?
Ranji scurt, gesticuland usor, imprastiind si mai mult parfum subtire.

Roran zambi sters, inghitins o data in sec, mut.
- Stai linistita, inchisa in propriile lanturi carnale... Cine stie ce activitate se petrece in interiorul tau?

-Depinde la ce fel de axftivitate va referiti.
Vocifera zambind siret.

Roran rosii vizibil, lasandu-si bretonul pe fata pana cand roseata disparu, apoi ridicandu-si barbia.
- Depinde ce activitati crezi ca sugerezi.

-Nu sunt tocmai sigura, dar totusi, asteptam sa imi spuneti.
Ranji.
-Asta binenteles in cazul in care vreti.

Roran simtii un zambet bizar inflorindu-i pe buze.
- Nu cred ca s-ar cuveni, domnisoara.
Spuse evitand raspunsul, pe care il facuse insa astfel evident.

-Desigur, cinstit ar fi sa spun eu daca s-ar cuveni sau nu domnule.
Replica scurt si ironic.
-Nu voi insista.

Roran ofta in sinea lui.
- La ce ar putea sa se ganedasca in sinea ei o domnisoara frumoasa, in mod evident inteligenta?

-La multe lucruri monseniore, dar care nu sunt pentru auzul tuturor.
Tacu.
Raspunse pe acelasi ton dupa cateva clipe.
- Adica, nu pentru cineva mai putin inteligent, cum spuneti dumneavoastra.